Analiza tehnică sa referă la studiul graficelor de preț și realizarea unor estimări pentru evoluțiile viitoare. 

Dacă analiza fundamentală ne spune de ce să cumpărăm sau să vindem acțiunile unei companii, analiza tehniciă ne spune când anume e cel mai bun moment de a cumpăra sau vinde acțiunile acelei companii. 

Ambele metode de analiză sunt extrem de utile unui investitor care vrea sa cunoasca cat mai bine mersul activelor financiare de tip actiuni, marfuri, futures care sunt parte componenta din portofoliul sau investitional

Analiza tehnică este o disciplină de tranzacționare folosită pentru evaluarea investițiilor și identificarea oportunităților de tranzacționare prin analizarea tendințelor statistice adunate din activitatea de tranzacționare, cum ar fi mișcarea prețurilor și volumul.

Spre deosebire de analiza fundamentală, care încearcă să evalueze valoarea unei garanții pe baza rezultatelor afacerii, cum ar fi vânzările și câștigurile, analiza tehnică se concentrează pe studiul prețului și volumului. 

Instrumentele de analiză tehnică sunt utilizate pentru a examina modul în care oferta și cererea pentru o securitate vor afecta modificările prețului, volumului și volatilității implicite. Analiza tehnică este adesea folosită pentru a genera semnale de tranzacționare pe termen scurt din diferite instrumente de diagrafie, dar poate contribui, de asemenea, la îmbunătățirea evaluării puterii sau slăbiciunii securității în raport cu piața mai largă sau cu unul dintre sectoarele sale.  Această informație ajută analiștii să îmbunătățească estimarea generală a evaluării.

Analiza tehnică poate fi utilizată pe orice activ financiar cu date de tranzacționare istorice, cum ar fi: acțiuni, futures, mărfuri, venituri fixe, valute și alte titluri. 

În acest tutorial prezentat de Rares Mihaila, Vicepreședintele Invest Club Mures, vom analiza modul de folosire al analizei tehnice pentru actiunile din cadrul Bursei de Valori Bucuresti, dar rețineți că aceste concepte pot fi aplicate la orice tip de active financiare. De fapt, analiza tehnică este mult mai răspândită pe piețele de mărfuri și valutar, unde comercianții se concentrează pe mișcări de prețuri pe termen scurt.

Bazele analizei tehnice

Analiza tehnică așa cum o știm astăzi a fost introdusă pentru prima dată de Charles Dow și Teoria Dow la sfârșitul anilor 1800. Mai mulți cercetători de remarcat, printre care William P. Hamilton, Robert Rhea, Edson Gould și John Magee au contribuit în continuare la conceptele Dow Theory ajutând la formează baza sa. În zilele noastre, analiza tehnică a evoluat pentru a include sute de modele și semnale dezvoltate de-a lungul anilor de cercetare.

Analiza tehnică operează de la presupunerea că activitatea de tranzacționare trecută și modificările de preț ale unei valori mobiliare pot fi indicatori valoroși ai mișcărilor viitoare ale prețului garanției atunci când sunt asociate cu reguli de investiții sau de tranzacționare adecvate. 

Analiștii profesioniști folosesc adesea analiza tehnică împreună cu alte forme de cercetare.Comercianții cu amănuntul pot lua decizii bazate exclusiv pe graficele de prețuri ale unei valori mobiliare și a unor statistici similare, însă analiștii de capitaluri practici rareori își limitează cercetarea doar la analize fundamentale sau tehnice.

Dintre analiștii profesioniști, Asociația CMT sprijină cea mai mare colecție de analiști autorizați sau autorizați care utilizează analize tehnice profesional în întreaga lume. Desemnarea Asociatiei Chartered Market Technician (CMT) poate fi obținută după trei niveluri de examene care acoperă atât o privire largă cât și profundă asupra instrumentelor de analiză tehnică. Aproape o treime din deținătorii de charter CMT sunt, de asemenea, deținători ai charter Analyst Financial (CFA). Acest lucru demonstrează cât de bine se consolidează cele două discipline. Ipotezele de bază ale analizei tehnice.

Există două metode principale utilizate pentru a analiza valorile mobiliare și a lua decizii de investiții: analiza fundamentală și analiza tehnică. Analiza fundamentală implică analiza situațiilor financiare ale unei companii pentru a determina valoarea justă a afacerii, în timp ce analiza tehnică presupune că prețul unei garanții reflectă deja toate informațiile disponibile publicului și se concentrează în schimb pe analiza statistică a evoluției prețurilor.

 Analiza tehnică încearcă să înțeleagă sentimentul pieței în spatele tendințelor prețurilor, căutând modele și tendințe, mai degrabă decât analizând atributele fundamentale ale unei garanții.

Charles Dow a lansat o serie de editoriale care discută teoria analizei tehnice. Scrierile sale includeau două ipoteze de bază care au continuat să formeze cadrul pentru tranzacționarea analizelor tehnice.

Piețele sunt eficiente cu valori reprezentând factori care influențează prețul unei garanții, dar chiar și mișcările aleatoare ale prețurilor de piață par să se deplaseze în tipare și tendințe identificabile care tind să se repete în timp.

Astăzi domeniul analizei tehnice se bazează pe activitatea lui Dow. Analiștii profesioniști acceptă de obicei trei presupuneri generale pentru disciplină:

1. Piața reduce toate

Analiștii tehnici consideră că totul, de la elementele fundamentale ale unei companii la factori de piață largă, până la psihologia pieței, sunt incluse in orice moment in pretul de tranzactionare al activului financiar. Acest punct de vedere este în concordanță cu Ipoteza de piețe eficiente (EMH), care presupune o concluzie similară despre prețuri. 

Singurul lucru rămas este analiza evoluției prețurilor, pe care analiștii tehnici o consideră produsul ofertei și cererii pentru un anumit stoc pe piață.

2. Evoluția prețurilor în tendințe

Analiștii tehnici se așteaptă ca prețurile, chiar și în mișcări ale pieței aleatorii, să prezinte tendințe indiferent de perioada respectată. Cu alte cuvinte, un preț al acțiunilor este mai probabil să continue o tendință trecută decât să se miște erotic. Majoritatea strategiilor de tranzacționare tehnică se bazează pe această presupunere.

3. Istoria tinde să se repete

Analiștii tehnici consideră că istoria tinde să se repete. Natura repetitivă a mișcărilor de preț este adesea atribuită psihologiei pieței, care tinde să fie foarte previzibilă bazată pe emoții precum frica sau emoția. 

Analiza tehnică folosește tiparele graficului pentru a analiza aceste emoții și mișcările ulterioare ale pieței pentru a înțelege tendințele. Deși multe forme de analiză tehnică au fost folosite de mai bine de 100 de ani, se consideră că sunt încă relevante, deoarece ilustrează modele ale mișcărilor de preț care se repetă adesea.

Modul de utilizare a analizei tehnice

Analiza tehnică încearcă să prevadă mișcarea prețurilor practic oricărui instrument tranzacționabil care este în general supus forțelor ofertei și cererii, inclusiv acțiuni, obligațiuni, contracte futures și perechi de valute. De fapt, unii consideră analiza tehnică ca fiind pur și simplu studiul forțelor cererii și ofertei, așa cum se reflectă în mișcările prețurilor de pe piață. Analiza tehnică se aplică cel mai frecvent modificărilor de preț, însă unii analiști urmăresc alti indicatori pe langa preț, cum ar fi volumul de tranzacționare.

În cadrul analizei tehnice există sute de modele și semnale care au fost dezvoltate de cercetători pentru a sprijini tranzacțiile de analiză tehnică. Analiștii tehnici au dezvoltat, de asemenea, numeroase tipuri de sisteme de tranzacționare care să îi ajute să prevadă și să tranzacționeze mișcarea prețurilor. 

Unii indicatori sunt concentrați în principal pe identificarea tendinței actuale a pieței, inclusiv zonele de sprijin și rezistență, în timp ce alții sunt concentrați pe determinarea puterii unei tendințe și probabilitatea continuării acesteia. Indicatorii tehnici utilizați în mod obișnuit și modelele de grafică includ linii de trend, canale, medii mobile și indicatori de moment.

În general, analiștii tehnici analizează următoarele tipuri largi de indicatori:

• Tendințe de preț

• Modele de diagramă

• Indicatori de volum și moment

• Oscilatoare

• Mediile în mișcare

• Niveluri de suport și rezistență

• Diferența dintre analiza tehnică și analiza fundamentală

Analiza fundamentală și analiza tehnică, principalele școli de gândire când vine vorba de abordarea piețelor, se află la capetele opuse ale spectrului. Ambele metode sunt utilizate pentru cercetarea și prognozarea tendințelor viitoare ale prețurilor la acțiuni, precum și orice strategie de investiții sau filozofie, ambele au avocații și adversarii lor.

Analiza fundamentală este o metodă de evaluare a valorilor mobiliare prin încercarea de a măsura valoarea intrinsecă a unui stoc. Analiștii fundamentali studiază totul, de la condițiile generale ale economiei și industriei, până la starea financiară și gestionarea companiilor. Câștigurile, cheltuielile, activele și pasivele sunt caracteristici importante pentru analiștii fundamentali.

Analiza tehnică diferă de analiza fundamentală prin faptul că prețul și volumul stocului sunt singurele inputuri. Presupunerea de bază este că toate elementele fundamentale cunoscute sunt incluse în preț; astfel, nu este necesar să le acordăm o atenție deosebită. Analiștii tehnici nu încearcă să măsoare valoarea intrinsecă a unei garanții, ci folosesc în schimb diagrame de stocuri pentru a identifica tiparele și tendințele care sugerează ce va face un stoc în viitor.

Limitarile analizei tehnice

Unii analiști și cercetători academici se așteaptă ca EMH să demonstreze de ce nu ar trebui să se aștepte ca informațiile acționabile să fie conținute în datele istorice ale prețurilor și volumului.

 Cu toate acestea, prin același raționament, nici fundamentele de afaceri nu ar trebui să ofere informații care să poată fi acționate. Aceste puncte de vedere sunt cunoscute sub denumirea de forma slabă și forma semi-puternică a EMH.

O altă critică a analizei tehnice este că istoria nu se repetă exact, deci studiul modelului prețurilor are o importanță dubioasă și poate fi ignorat. Prețurile par a fi mai bine modelate presupunând o plimbare aleatorie.

O a treia critică a analizei tehnice este că funcționează în unele cazuri, dar numai pentru că constituie o profeție care se auto-împlinește. De exemplu, mulți comercianți tehnici vor plasa o comandă de stop-loss sub media în mișcare de 200 de zile a unei anumite companii. Dacă un număr mare de comercianți au făcut acest lucru și stocul atinge acest preț, va exista un număr mare de comenzi de vânzare, care vor împinge stocul în jos, confirmând mișcarea comercianților anticipați.

Apoi, alți comercianți vor vedea scăderea prețului și își vor vinde și pozițiile, consolidând puterea tendinței. Această presiune de vânzare pe termen scurt poate fi considerată autoexecutantă, dar nu va avea prea multă influență în cazul în care prețul activului va fi săptămâni sau luni de acum înainte. 

În concluzie, dacă suficientă lume folosește aceleași semnale, ar putea provoca mișcarea anunțată de semnal, dar pe termen lung, acest singur grup de comercianți nu poate conduce prețul.

Sursa: Investopedia, Invest Club si InvestesteLaBursa