În acest articol, ca urmare a discuției video avută vinerea trecută, voi încerca să definesc ceea ce înseamnă frica de a investi. Vom porni de la o definiție dată de dicționarul explicativ al limbii române (DEX), respectiv Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. Astfel, să continuăm cu cuvintele derivate din acest substantiv și să trecem la această expresie: A ști de frica cuiva care are sensul de: A respecta cu strictețe ordinele, dispozițiile cuiva, temându-se de represaliile acestuia.

Până aici, nu reușim să ne dăm seama cu aproximație dacă în fața noastră se desfășoară un proces imaginar, nerealist și este fructul imaginației noastre. Norocul nostru este ca drumul a fost bătătorit de alte persoane și nu am fost singurii care au trecut prin acest proces. La o prima vedere mi-a sărit în ochi numele George Sewell, actor englez, care a dat propria definiție fricii , respectiv Frica este taxa pe care conştiinţa o plăteşte vinei. Astfel, vedem conștiința care are un rol determinant în descoperirea gradului în care frica ne stăpânește.

De-a lungul vieții, am întâlnit diverse persoane care ne-au fost îndrumători cerându-ne să fim mai înțelepți, mai inteligenți, să ne orientăm corespunzător în anumite conjucturi ale vieții, să oferim mai mult decât ofeream, în mod normal, și oameni care au venit cu provocări pe care la acel moment le-am considerat ca o penitență pentru anumite lucruri sau fapte. Ambele categorii au condus la dezvoltarea noastră ca oameni.

 

Azi, am să mă opresc doar asupra oamenilor care ne-au pedepsit și privat de anumite activități pe care le-am fi putut realiza dacă am fi avut un curaj de leu. Probabil că, dacă acești oameni nu ar fi existat niciunul dintre noi nu și-ar fi dorit să depășească o anumită barieră și să iasă din plasa mediocrității. Acum, aceste legi nescrise pot reprezenta un îndemn de a ridica capul în sus și de a schimba direcția? Asta este o întrebare de o mie de puncte. Un specialist/ă în psihologie ar începe revoltat/ă să îți spună că îți lipsesc o serie de cunoștințe psihologice, că ai un comportament deviant, suferi de nonconformism și că e dispus/ă el/ea să te trateze și să te aducă pe drumul bun. Nu vă gândiți la altceva că nu e cazul.

Un alt demers l-a făcut un american Humphrey B. Neill pe care l-am întâlnit în cartea lui The Art of Contrary Thinking (o traducere aproximativă este arta de a gândi contrar). Acesta menționa că: arta gândirii contrare constă în antrenarea minții pentru a medita în direcții opuse opiniilor publice generale; dar cântăriți-vă concluziile în lumina evenimentelor actuale și a manifestărilor actuale ale comportamentului uman.

 

Până acum, nu am scris nimic de activitatea investițională pe care am întreprins-o în ultimii 7 ani, și v-am introdus în psihologie, dar promit să mă îndrept cu cea mai mare viteză spre acest subiect, precum un impuls magnetic. Recent, în cartea 100 Minds That Made the Market de Kenneth L. Fisher , Edwin Lefevre, investitor, încerca să răspundă la întrebarea ”Când este sigur să investești?”. În stilul caracteristic unui om bazat pe o gândire imparțială și logică, a răspuns, astfel:

- Niciodată – pentru masele de populație,

- Întotdeauna – pentru un om înțelept, care găsește lucruri sigure într-o lume dezordonată și care este condusă de oameni care sunt supuși luării unor decizii greșite. Nu vom sta să analizăm ce alții trebuiau să facă fiindcă noi trebuie să întreprindem ceva.

 

Plecăm acum cu mintea spre Australia, țara cangurului, unde îl găsim pe un domn cu nume sugestiv Daryl Guppy (www.guppytraders.com), investitor, cronicar de televiziune, care a afirmat că există o insulă de supravețuire. Investitorul a definit-o astfel,

”într-un potop de iraționalitate, meseria unui investitor/ comerciant/ speculator nu este de a prinde fiecare mișcare de pe piață. Sarcina lor este de a prinde doar mișcările compatibile cu strategia lor. Speculatorii / investitorii construiesc o insulă de raționalitate analizând și tranzacționând ceea ce văd în piață.”

 

Înainte de final, vă mărturisesc ca m-au fascinant două definiții ale mult neîndrăgitului și hulitului speculator care nu respectă regulile impuse de cutumele economico-financiare, date o revistă italiană de finanțe (traducere aproximativă):

-Speculatorul trebuie să cunoască să citească graficele, imaginându-și ca fiind în centrul pieței și poate să intercepteze sentimentele și emoțiile operatorilor bursieri. Participantul activ al pieței trebuie, în mod necesar, să privească piața de capital cu o mentalitate diversă de cea a analistului pieței. Trebuie să își explice lui însuși și, apoi, celorlalți care este tendința în piața de capital și, apoi, trebuie să caute, ca o consecință a analizelor sale, să prevadă (anticipeze) creșterea viitoare a acțiunii sau măcar să indice care pot să fie scenariile probabile și care sunt, în schimb, mișcările prețurilor care indică posibilele schimbări ale pieței de capital în sensul creșterii/descreșterii prețurilor,

-Speculatorul (trader) se bucură să câștige sume de bani mari sau medii, deci analiza sa asupra pieței nu trebuie să fie, în mod necesar, orientată asupra tentativei de a previziona viitorul, dar, trebuie, mai degrabă, să elaboreze o analiză cât mai posibil lucidă și obiectivă asupra evoluției (desfășurării) pieței, în prezent, și să verifice, în mod continuu, dacă sunt indicii cu privire la modificarea scenariului amintit mai sus.

În final, articolul este menit să asigure asigure un imbold pentru ceilalți să descopere investiția în acțiunile bursiere ca pe un mod de a se dezvolta personal, de a căuta soluții acolo unde alții nu au izbutit și de a profita de mișcările pieței.