I. Despre actiuni

Acțiunile la nivel internațional se impart in 3 categorii, in funcție de capitalizare:

1. Large-cap stocks

Sunt acțiunile emise de cele mai mari companii de pe Bursa, aceste companii trebuie să aibă o capitalizare de piață de cel puțin $10 miliarde.

In cadrul Bursei de Valori București nu avem încă companii care au ajuns la aceasta valoare de piata, pe piata americană putem însă menționa de companii precum Apple, Google, Amazon care au trecut de mult de $10 miliarde și au ajuns de curand sa valoreze peste $1000 de miliarde, deci cam de 4 ori PIB-ul României….fiecare.

2. Mid-cap stocks

Aceste tipuri de acțiuni au o valoare de piata între $2 și $10 miliarde.

In cadrul Bursei de Valori București discutam de cele mai mari companii listate, companii precum Banca Transilvania, OMV Petrom și Romgaz.

3. Small-cap stocks

Aceste tipuri de companii au o capitalizare de piață de sub $2 miliarde. 

Companiile din categoria small-cap stocks tind să aibă un risc mai mare datorită lichiditatii mai mici.

Lichiditatea mai mica pentru aceste tipuri de companii este data si de faptul ca investitorii institutionali precum fondurile mari de investiții, fondurile de pensii preferă de regula investițiile în Mid-Cap și Large-cap stocks datorită riscului mai mic de a găsi un cumparator rapid pentru vanzarea activelor.

Aceasta probleme de regulă apar doar pentru investitorii institutionali sau investitorii privați foarte mari ci nu reprezinta o problema pentru investitorii de retail.

    Trebuie însă sa reținem faptul ca pentru acțiunile de tip “Small-cap stocks” cele mai mari tranzacții sunt de regula realizate de investitorii de retail în timp ce pe Mid-cap stocks si Large-cap stocks cele mai mari tranzacții sunt realizate de investitorii instituționali, investitori care de cele mai multe ori au o strategie investitionala foarte bine definită și o gandire pe un termen mai lung decat investitorii mici.

II. Despre obligatiuni

Obligatiunile sunt investitii cu venit fix si sunt titluri de credit emise sau garantate de tari, municipalități sau companii private ca și o alternativă de finanțare fata de clasicul credit bancar.

Cel care emite obligatiunile care poate fi o țară, instituție guvernamentală, o primărie sau o companie privată se obliga în fața investitorului sa plătească pentru suma imprumutata o sumă stabilită de dobândă, periodic sau la scadență și sa returneze principalul (suma imprumutata) la sfârșitul perioadei, aceste titluri sunt mai puțin volatile și mai puțin riscante decât stocurile.

Investitorul își asumă însă riscul ca acel stat, primărie sau companie sa dea faliment și să nu mai plătească obligațiile fata de el. 

Din acest considerent cu cat emitentul obligatiunii prezinta un risc mai mare cu atat dobândă oferită este mai mare.

De regula cele mai sigure obligațiuni dar care au și dobanda cea mai mica sunt obligatiunile de stat, statistic țările au cel mai mic risc de a intra in insolventa.

III. Despre cash si echivalent de cash

Avand in vedere că vânzarea activelor sau al obligatiunile mai repede decat termenul investițional recomandat poate sa ne producă pierderi financiare, este recomandat sa avem în cadrul portofoliului și o sursa rapida de lichiditate astfel incat sa nu fim nevoiți sa vindem pe pierdere actiunile sau obligatiunile deținute.

Aceasta sursa rapida de lichiditate se pot obține prin alocarea unui procent din portofoliu în cash, depozite bancare, fonduri de investitii monetare sau Bonuri de Tezaur. (T-Bills- obligațiuni de stat emise pe termen foarte scurt, pana la 1 an )

Sursa: Invest Club și Investopedia