Performante si riscuri bancare

Literatura economică acordă o mare atenție analizei performanțelor bancare, exprimate  în termeni de concurență, concentrare, eficiență, productivitate și profitabilitate. Principalul motiv pentru această atenție specială este rolul central al băncilor în intermedierea financiară.

Riscurile bancare cu care se confruntă băncile comerciale în sistemul bancar românesc sunt multiple și complexe. Acestea sunt monitorizate permanent de către Banca Națională a România, care prevede supravegherea prudențială a băncilor. Analiza creditelor pe clase de risc și evoluția sa dinamică evidențiază o scădere a calității portofoliilor de credite gestionate de bănci. Din informațiile riscului de credit și analiza evoluției principalilor indicatori de prudență bancară, rezultă că principalul risc cu care se confruntă băncile este riscul de credit. În procesul de management al riscului bancar este necesară identificarea unor priorități, de către băncile din sistemul bancar românesc. Pentru a asigura și garanta soliditatea sistemului bancar românesc și european, este necesară punerea în aplicare a unui mecanism unic de supraveghere bancară

Prin activitatea pe care o au, ca parte a lumii afacerilor, băncile sunt preocupate de procurarea resurselor de numerar și în utilizarea lor cu o eficiență maximă, luând în considerare toate riscurile posibile, în scopul de a obține profituri cât mai mari posibile. Performanța globală a unei bănci caracterizează rezultatele sale globale, fiind dată de nivelul de profitabilitate corelat cu variația sa în funcție de resursele asumate de bancă.

În literatura de specialitate în domeniu, performanțele bancare, atât în sistem și la nivel instituție de credit, sunt exprimate prin intermediul indicatorilor de stabilitate și de risc. Utilizarea de indicatori de risc în analiza performanțelor bancare a câștigat în ultimele decenii o atenție deosebită, deoarece controlul asupra riscurilor bancare este unul dintre cei mai importanți factori de care profitabilitatea băncii depinde. Calculul indicatorilor de risc permite interpretarea lor prin prisma cauzelor, consecințelor și efectelor în timp asupra profitabilității băncii.

Acționarii unei bănci sunt cei mai interesați în maximizarea performanțelor băncii, deoarece ei sunt beneficiarii finali ai profiturile înregistrate de această bancă. Maximizarea profitului băncii poate fi realizat fie prin maximizarea veniturilor, sau prin reducerea costurilor. Teoria economică ne spune că într-o piață perfect concurențială, maximizarea profitului este echivalentă cu minimizarea costurilor. Dar, în practică, maximizarea profiturilor și / sau minimizarea costurilor nu este întotdeauna posibilă. Incapacitatea băncilor de a maximiza profiturile lor poate fi explicată prin existența a două categorii de factori perturbatori. În prima categorie este o serie de factori exogeni, cum ar fi reglementarea în sectorul bancar și șocurile economice, factorii care pot determina obținerea unei performanțe suboptimale.

O a doua categorie de factori care determină o abatere de la maximizarea profiturilor este cea de factori endogeni. În această categorie sunt 2 tipuri de factori: stimulente incorecte și ineficiență. Stimulente incorecte determina băncile să amâne din politică de minimizare a costurilor și / sau de maximizare a profiturilor. Competiția imperfectă provoacă o situație în care profiturile sunt maxime la un nivel la care nivelul mediu al costurilor nu este redus la minim. Un alt motiv care determină acționarii să se abată de la maximizarea profitului și minimizarea costurilor este gradul de aversiune la risc. În cazul în care acționarii unei bănci sunt omogeni și au o aversiune mare de risc, ei vor lua decizii care determină scăderea performanțelor băncii.

Impactul stimulentelor incorecte privind performanța băncii depinde de management și metoda de control a băncii și este independentă de structura pieței bancare [Dewatripoint și Tirole, 1994]. În lipsa unor informații complete, teoria agenției spune că incapacitatea acționarilor de a monitoriza în mod adecvat conducerea băncii și de a induce un comportament optim, face ca profiturile obținute să nu sunt maxime și / sau costurile înregistrate nu sunt cele minime. Acest lucru înseamnă că informațiile asimetrice dintre principal și agent care a fost folosit de către Diamond [1984], pentru a explica faptul că există băncile, deoarece acestea reduc costurile de audit pentru creditori, acum explica, de asemenea, faptul că băncile pot suferi din cauza hazardului moral. În ultimii ani s-au dezvoltat metode pecuniare și non-pecuniare, în scopul de a reduce problemele unei agenții și, în același timp, de a menține o anumită confidențialitate a strategiei și politicii urmate de manageri. Confidențialitatea strategiei bancare este foarte importantă, deoarece la nivelul sectorului bancar se manifestă puternic fenomenul de “parazitism” (free-rider) și un exces în transparență poate duce la o scădere a posibilităților de câștig ale băncii și la o scădere a avantaje comparative în raport cu băncile concurente. Confidențialitatea este afectată de anumite mecanisme de cum ar fi: controlul extern efectuat de către instituțiile de supraveghere și control, auditul extern, împrumuturi contractarea de pe piața obligațiunilor și de a face fuziuni sau preluari.

Având în vedere faptul băncile acționează într-un mediu concurențial, în cazul în care o concurenta puternica se manifesta atât în calitate, dar mai ales în preț și că produsele bancare sunt înlocuibile, care creează o presiune puternică concurență pe conducerea băncii, acționarii pot determina obținerea unei performanțe optime bancare prin crearea unui sistem de recompense a managementului bazat pe performanță.

Un alt mecanism pentru eliminarea problemelor de agenție este sistemul de rating bancar care semnalează posibile “derapaje” ale managementului. Un alt factor care determină obținerea de către bănci a unei performanțe sub-optimă este ineficiență. Ineficiența este definit ca utilizarea de cantitati prea mari de intrări pentru a obține un anumit nivel al rezultatelor sau obținerea unei cantități prea puțin de ieșiri prin utilizarea unei anumite cantități de intrări. O bancă poate produce la costuri mai mici și cu un profit mai mare decât alte bănci în cazul în care va folosi mai bine intrările și să le transforme în rezultate în cel mai ieftin mod posibil. Molyneux, Altunbas și Gardener au subliniat importanța eficienței în sistemul bancar european și a arătat că o eficiență mai mare poate “duce la îmbunătățire a produselor financiare, a inovațiilor și a capacității de gestionare a riscurilor, în cazul în care profiturile generate sunt utilizate pentru îmbunătățirea adecvarii capitalului “. Eficiență bancară este foarte important în explicarea și interpretarea performanței bancare. Berger și Humphrey susțin că creșterea eficienței determină scăderea prețurilor la produsele bancare și o îmbunătățire a serviciilor oferite de bănci.

Rentabilitatea oferă indicii cu privire la capacitatea băncii de a depăși riscuri și de a extinde activitatea. Principalii indicatori utilizați în aprecierea rentabilității băncii sunt: Rentabilitatea capitalului propriu ROE (Profit net / Capital propriu), Rentabilitatea activelor ROA (Profit net / Total active) și indicatorul de levier financiar sau (Capitaluri proprii / Total Active

Indicatorii sunt în observație de-a lungul unei perioade de timp, în scopul de a detecta tendințele de profitabilitate. Analiza modificarea diferitelor indicatori în timp arată modificările politicilor și strategiilor de bănci și / sau de mediul de afaceri Rentabilitatea capitalului propriu – ROE constituie cea mai importantă expresie a profitului, care evidențiază rezultatele managementului bancar în toate elementele sale și indică acționarilor nivelul de eficiență a investițiilor asumate în activitatea bancară.

Figura nr. 1. Evoluția indicator – ROE la nivelul sistemelor bancare europene în perioada 2003-2007

Untitled1

Figura nr. 2. Evoluția indicatorului ratei de rentabilitate financiară – ROA la nivelul sistemelor bancare europene în perioada 2003-2007

Untitled2

În cazul ratei de rentabilitate a activelor, de asemenea, se găsește o tendință de scădere în perioada analizată la nivelul sistemului bancar românesc. Deși a înregistrat o scădere semnificativă în perioada analizată rata de rentabilitate a activelor sistemului bancar românesc rămâne mult mai mare decât rata medie a sistemelor bancare din Uniunea Europeană, sensibil egal cu nivelul înregistrat în altă franco statele comuniste. Calitatea activelor bancare este influențată de o serie de factori cum ar fi: nivelul creditelor neperformante, oportunitatea dispozițiilor, metodele și instrumentele folosite în administrarea împrumuturi și nivelul tranzacțiilor foi extra-contabil și riscul aferent.

Figura nr. 3. Evaluarea indicatorului rata creditelor neperformante la nivel a sistemelor bancare europene în perioada 2003-2007
Untitled3

Pentru analiza portofoliului de credite al băncilor comerciale, au fost cuantificate cinci clase de risc, și anume:

– Standard;

– În observație;

– Substandard;

– Îndoielnic;

– Pierdere.

  Creditele sunt clasificate de către bănci în cinci clase de risc, în funcție de:

– Serviciul datoriei;

– Performanța financiara a debitorului;

– Inițierea de proceduri judiciare.

Întregul sistem bancar românesc, clasificarea creditelor după risc, la sfârșitul lunii ianuarie 2013 și ianuarie 2014, este prezentată în tabelul de mai jos:

  Ianuarie 2013 Februarie 2014
Total credite, din care: 208066.9 195532.2
Standard 92194.0 84422.3
În observație 30597.2 29022.5
Substandard 22482.9 18441.5
Îndoielnic 13141.2 9239.2
Pierdere 49651.6 54406.7

Din tabelul de mai sus se poate observa că volumul de credite pe total sistem bancar a scăzut cu 6,2% în ianuarie 2014 față de luna ianuarie 2013. În aceste condiții, creditele de slabă calitate care se califică în categoria pierdere a crescut cu 9,58% în aceeași perioadă. Această situație evidențiază o scădere a calității creditului portofoliul administrat de băncile comerciale românești. Credite de bună calitate, încadrate în categoriea standard, a scăzut în volum cu 8,43%. Iată deci, că în ceea ce privește reducerea volumului de credite de calitate (standard), volumul creditelor de slabă calitate (pierdere) a crescut pe parcursul analizate perioadă, care arată o scădere a calității portofoliului de credite din sistremul bancar românesc.

Metodele de cuantificare a principalilor indicatori de prudență bancară țin cont de prevederile Ordinului BNR nr. 22/2011 și a Regulamentului BNR nr. 25 / 2011. Din ianuarie 2012, indicatorii de prudență bancară sunt calculați în funcție de rapoartele întocmite în conformitate cu standardele IFRS. Începând cu o ianuarie 2012 a intrat în vigoare Regulamentul BNR nr. 2/2012 privind organizarea și funcționare pentru Centrala Riscurilor Bancare.

Prin analiza procesului de management al riscului bancar, respectiv: identificarea, măsurare și monitorizare a acestora, putem identifica următoarele priorități:

– Organizarea și reglementarea activității bancare riguros;

– Asigurarea unei structuri de personal pentru băncile cu înaltă calificare și experiență;

– Stabilirea unor politici și strategii bancare eficiente;

– Punerea în aplicare a sistemelor informatice avansate.

Procesul de management al riscului bancar este prezentat ca în figura de mai jos:

Procesul de management al riscului bancar

Riscul de credit ar trebui să fie văzute ca un complex de evenimente cu consecințe negative pentru banca. Expunerea la risc poate provoca pierderi sau cheltuieli suplimentare pentru bancă. Principala cauză a pierderilor sau insolvenței a bancilor e dificultatea de a face față evenimentelor care ar putea apărea și care nu au fost prevăzute

Concluzii:

Aceasta lucrare asupra riscurilor bancare din România, relevă faptul că băncile comerciale din cadrul sistemului se confruntă cu riscuri multiple și complexe.

Asigurarea stabilității sistemului bancar românesc și european necesită punerea în aplicare a unui mecanism unic de supraveghere bancară. Analizând evoluția dinamică a clasificării creditului pe clase de risc, se poate observa o creștere a volumului de credite de calitate scăzută, încadrându-se în categoria “pierdere”, care pune în evidență degradarea calității portofoliilor de credite gestionate de bănci. Calitatea portofoliului de credite oferă o imagine imediată a “stării de sănătate” a bancii, în timp ce structura portofoliului de credite oferă o imagine de perspectivă asupra stării de sănătate a acesteia și permite intervenții preventive în planul politicii bancare pentru a rezolva o posibilă criză. Se poate considera că riscul imediat sau iminent de credit a unei bănci este dat de calitatea portofoliului de credite.

Dacă ne uităm înainte, se poate vorbi de un risc de credit potențial, evidențiat prin structura portofoliului de credite. În concluzie, se poate aprecia că din categoria riscurilor bancare cu care se confruntă sistemul bancar românesc, cel mai reprezentativ este riscul de credit. Acesta este monitorizat constant de către Banca Națională a României, atât prin indicatorii de prudență bancară cât și prin publicarea de informații legate de riscul de credit.

In analiza riscurilor bancare un loc important este ocupat de analiza si Evoluția principalilor indicatori de prudență bancară, și anume:

– Indicator de solvabilitate;

– Rata riscului general;

– Rata riscului de credit;

– Rata creditelor neperformante;

– Indicatori de lichiditate.

Consider că, un sistem bancar sănătos este construit cu ajutorul băncilor profitabile și capitalizate adecvat. O înțelegere completă a surselor de profit și a modificărilor în structura veniturilor / profiturilor, atât ale unei bănci și a întregului sistem bancar, în general, este important pentru toți cei implicați în procesul de gestionare a riscurilor. Autoritățile de supraveghere ar trebui să privească profitabilitatea băncii ca un indiciu de stabilitate și ca un factor care contribuie la încrederea deponenților. De aceea, trebuie să fie încurajată o profitabilitate maximă durabilă, pentru că o concurență sănătoasă pentru profituri este un indiciu al unui sistem financiar eficient și dinamic.

Comments

comments