Derivate financiare Part 6-Mod de derulare tranzactii

Untitled2
Cumpărătorii şi vânzătorii unui contract futures iniţiază tranzacţiile futures prin contactarea firmelor de brokeraj ai căror clienţi sunt. Aceste firme transmit ordinele respective unui broker de incintă, aceasta în cazul în care firmele contactate sunt membre ale bursei respective. Dacă firma, căreia i s-a adresat clientul, nu este membră a bursei, atunci aceasta va trebui să plaseze ordinele clientului său unei alte firme de brokeraj care este membră a bursei. Evident, în acest caz, costul unei asemenea tranzacţii este mai ridicat.

De subliniat este faptul că toate tranzacţiile futures se execută doar în incinta bursei, iar responsabilitatea executării ordinelor cade în sarcina exclusivă a brokerului de incintă. Sistemul de licitare este cel prin strigare (open outcry system), sistem practicat şi la noi la Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu (BMFMS) până în anul 2000 sau de exemplu şi la vecinii noştri, la Bursa din Budapesta (Budapest Stock Exchange). Sistemul a fost însă înlocuit, în mare parte, de sistemul licitării prin intermediul calculatoarelor. În orice caz, “strigarea” conferă un plus de spectaculozitate derulării tranzacţiilor şi după părerea mea, păstrează acel fior, acea efervescenţă, emoţie pe care o încearcă oricine când rosteşte cuvântul BURSĂ. Nu în ultimul rând, acest sistem conferă un plus de atractivitate pentru cei mai puţin avizaţi, dar dornici să pătrundă în ceea ce consideră a fi un domeniu rezervat celor dispuşi să-şi asume riscul.

După executarea ordinelor, brokerii comunică casei de compensaţie toate tranzacţiile efectuate, iar apoi acestea sunt raportate firmelor de brokeraj care le-au iniţiat. Firmele, la rândul lor, îşi anunţă clienţii, în scris, despre faptul că tranzacţiile au fost încheiate, menţionând în mod expres preţul la care s-au încheiat.

Mecanismul de derulare a tranzacţiilor este ilustrat în figura de mai jos.

Etapele parcurse în derularea tranzacţiilor sunt:
1. Iniţierea tranzacţiei.
1.a. Emiterea ordinului de a cumpăra/ vinde contractul futures sau de opţiune de către clientul firmei de brokeraj.
1.b. Depunerea marjei de iniţiere în contul deschis la firma de brokeraj, plata comisionului şi ulterior decontarea pierderilor ulterioare, dacă este cazul, respectiv plata primei în cazul opţiunilor.
2. Firma de brokeraj transmite ordinul brokerului de incintă.
3-4. Brokerul de incintă urmăreşte cotaţia în ring şi execută ordinul primit.
5. Brokerul de incintă raportează cumpărarea/ vânzarea efectuată casei de compensaţie.
6. Casa de compensaţie confirmă brokerului de incintă executarea ordinului de cumpărare.
7. Firma de brokeraj depune la casa de compensaţie, marja, comisionul, iar în caz de pierdere diferenţa pe care o datorează.
8. Firma de brokeraj încasează diferenţa favorabilă (profitul) rezultată din tranzacţie.
9. Confirmarea tranzacţiei de către brokerul de incintă către firma de brokeraj.
10. Firma de brokeraj confirmă clienţilor săi executarea ordinului dat.
11. În cazul obţinerii unui profit, clientul îl poate încasa de la firma de brokeraj, în cazul înregistrării unei pierderi va da curs apelului la marjă.

De remarcat este faptul că numai membrii casei de compensaţie au conturi deschise la casa de compensaţie, evidenţa conturilor de marjă a clienţilor “publici” fiind ţinută la nivelul fiecărei firme de brokeraj în parte.
În orice moment, evidenţa casei de compensaţie trebuie să fie echilibrată: numărul poziţiilor de cumpărare (long) trebuie să fie egal cu numărul poziţiilor de vânzare (short), deoarece pentru un contract tranzacţionat există, în acelaşi timp, un cumpărător şi un vânzător. Nu aceeaşi este situaţia în cazul firmelor de brokeraj. Ele înregistrează fie o poziţie netă long (numărul poziţiilor deschise de cumpărare este mai mare decât numărul poziţiilor deschise de vânzare), fie o poziţie netă short (numărul poziţiilor deschise de vânzare este mai mare decât numărul poziţiilor deschise de cumpărare), în funcţie de ordinele primite de la clienţii lor.

Schema mecanismului de tranzacţionare a derivatelor financiare, pe exemplul contractelor futures, este construită pe patru nivele :

Nivelul întâi îl constituie legătura constantă dintre clienţi şi firmele de brokeraj. La acest nivel are loc în fapt un schimb continuu de informaţii, care leagă clientul de brokerul de incintă.

Nivelul doi arată legătura permanentă care trebuie să existe între firmele de brokeraj şi bursă, brokerii din ring (de incintă) preluând şi executând în bursă ordinele clienţilor lor.

Nivelul trei este cel despre care putem spune că defineşte activitatea pieţei futures, deoarece este nivelul la care putem observa legătura strânsă dintre bursă şi casa de compensaţie, practic toată activitatea din bursă fiind legată într-un fel sau altul de activitatea casei de compensaţie.

Nivelul patru relevă supervizarea de către casa de compensaţie a tuturor tranzacţiilor efectuate în bursă. Astfel, apare posibilitatea administrării riscurilor asumate în momentul încheierii tranzacţiilor, prin acceptarea de garanţii, conturile de marjă aparţinând firmelor de brokeraj, iar fondurile provenind de la clienţii acestora. Modificările care apar la nivelul acestor conturi sunt anunţate firmelor de brokeraj. Casa de compensaţie are posibilitatea de a verifica situaţia financiară a firmelor de brokeraj şi chiar relaţia care există între firmele de brokeraj şi clienţii lor.
Mod derulare tranz. derivate
Află mai multe despre derivatele financiare!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.