Derivate financiare Part 7-Definire si caracteristici Futures

Untitled5
Pentru a putea înţelege mai bine ce este un contract futures, trebuie mai întâi să definim contractul forward. Aceasta, deoarece dacă am face o simplă traducere a celor doi termeni consacraţi în literatura de specialitate – forward şi futures – în limba română, ei au aceeaşi semnificaţie: în viitor sau la termen. Ori, din start trebuie să facem o distincţie clară între cele două tipuri de contracte care fac parte din grupa contractelor la termen.

“Contractul forward este un acord încheiat între două părţi, vânzătorul şi cumpărătorul, de a livra şi respectiv de a plăti la o anumită dată viitoare o marfă, valută sau un activ financiar, la un preţ stabilit în momentul contractării” . Definiţia dată de BMFMS, aduce în plus caracterul “privat” al acordului în cauză: “acord privat de a cumpăra sau de a vinde, de a livra şi respectiv de a plăti la o anumită dată viitoare o marfă, valută sau activ financiar la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei” .

Contractul futures, în schimb, este un contract la termen, constituindu-se ca un angajament standardizat de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ, denumit activ suport (underlying asset): marfă, titlu financiar, activ monetar, la un preţ stabilit la încheierea tranzacţiei (futures price), cu lichidarea contractului la o dată ulterioară. Sau conform definirii din O.U.27/2002, art.4 punctul 10, “contractele futures sunt contracte standardizate care creează pentru părţi obligaţia de a vinde sau de a cumpăra un anumit activ suport la data scadenţei şi la un preţ convenit la momentul încheierii tranzacţiei”. Singurul element care nu se supune standardizării este preţul contractului care rezultă din raportul cerere/ ofertă, deci nu este stabilit de comun acord între cele două părţi, ci este cel care rezultă pe piaţă.

O definire mai amplă a acestor contracte o găsim la Vergil Popescu acesta considerând că un contract futures este un contract standardizat, tranzacţionat pe o piaţă specializată, prin care cele două părţi, numite investitori, se angajează:
– să livreze ferm, respectiv să accepte livrarea unui obiect de contract care este tranzacţionat curent pe o altă piaţă, la un preţ de execuţie şi o dată prestabilită; dacă nu, investitorul poate, ca până la scadenţa contractului, să-şi transfere drepturile sau obligaţiile, legate de acest contract, altui participant de pe piaţă;
– să plătească sau să încaseze zilnic de la cealaltă parte diferenţele negative sau pozitive apărute între preţul de exerciţiu al contractului şi preţul curent al activului suport existent pe piaţa de referinţă.
La prima vedere, s-ar putea afirma că nu există mari deosebiri între cele două tipuri de contracte la termen. Se lichidează la o dată ulterioară încheierii tranzacţiei, la cursul stabilit în momentul încheierii contractului; cumpărătorul şi vânzătorul sunt obligaţi să cumpere, respectiv să vândă cantitatea stabilită din activul suport care face obiectul contractului. Aceasta însă doar la o privire superficial aruncată asupra acestor două tipuri de contracte.

Ceea ce diferenţiază clar cele două tipuri de contracte este în primul rând standardizarea contractelor futures. Standardizarea se referă la:

– natura activului suport (de exemplu: o marfă de o anumită calitate, o anumită valută);
– unitatea de tranzacţionare – adică cantitatea contractată sau mărimea obiectului contractului
– luna de livrare sau data scadenţei– adică termenul de executare a contractului, luna în care urmează să aibă loc lichidarea, prima şi ultima zi de tranzacţionare a contractului (lunile de livrare sunt prestabilite);
– preţul de executare la scadenţă;
– prima şi ultima zi de tranzacţionare;
– modalitatea de executare la scadenţă a poziţiilor rămase deschise în evidenţa casei de compensaţie, respectiv regularizarea valorică sau livrarea fizică.

Contractele care există pe un anumit activ financiar cu aceeaşi scadenţă, lună de livrare, formează o specie a acelui contract futures definit pe activul financiar respectiv. Fiind contracte standardizate, ele sunt reciproc substituibile, în timp ce nu putem afirma acelaşi lucru despre contractele forward, în care dacă ar fi să ne gândim doar la cantitate, aceasta este stabilită de comun acord de către cei doi semnatari ai contractului. În plus, lichidarea contractului forward se poate realiza doar la scadenţa convenită, eventual la datele ulterioare de lichidare prevăzute în contract, în timp ce contractele futures se pot lichida zilnic până la scadenţa finală prin intermediul casei de compensaţie care se constituie contrapartidă în orice contract.

În al doilea rând, preţul unui contract futures este stabilit în bursă şi este expresia raportului dintre cererea şi oferta de contracte de acel fel şi variază zilnic, în funcţie de condiţiile pieţei. Cu alte cuvinte, valoarea contractului futures (preţ unitar x unitate de tranzacţionare) este variabilă, se modifică de la o zi la alta, nu mai este fixă aşa cum este în cazul contractelor forward. În plus, contractele forward nu pot fi vândute respectiv cumpărate, deci nu pot circula de la un investitor la altul, ceea ce se întâmplă în cazul contractelor futures. În fine, contractele forward presupun întotdeauna la scadenţă livrarea fizică a activului de bază, în timp ce în cazul contractelor futures acest tip de lichidare a contractului este prea puţin întâlnit.

În următorul tabel sunt sintetizate caracteristicile care diferenţiază cele două tipuri de contracte:
futures VS forward
Află mai multe despre derivatele financiare!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.