Derivate financiare Part 4-Casa de Compensatie

Untitled4

Casa de compensaţie sau de cliring (clearing house) reprezintă instituţia cheie a pieţei derivatelor financiare, îndeplinind două funcţii principale:

– asigură integritatea financiară a tranzacţiilor prin garantarea respectării obligaţiilor contractuale de către membrii casei de compensaţie;
– oferă posibilitatea lichidării anticipate a poziţiilor deţinute de participanţii la tranzacţiile de pe această piaţă.

Casa de compensaţie poate fi organizată:
a) ca un departament al bursei,
b) ca o firmă cu statut de filială a bursei, sau
c) ca o organizaţie independentă de bursă, de regulă ea fiind o societate comercială (în USA, în România) sau o organizaţie cu caracter lucrativ (în Japonia), formată prin asocierea membrilor bursei şi a altor societăţi financiare şi bancare . Cei care devin membri ai casei de compensaţie participă la formarea fondului de cliring cu capital, acesta constituind suportul financiar al instituţiei. Fondul de cliring îndeplineşte două funcţii principale:

– garantarea obligaţiilor asumate de către casa de compensaţie;
– dispersarea riscurilor asociate tranzacţiilor bursiere efectuate de către membrii.

Principala caracteristică a mecanismului de funcţionare a casei de compensaţie, constă în faptul că devine partener în toate tranzacţiile încheiate în bursa deservită de ea. Practic, casa de compensaţie îşi asumă obligaţia de a efectua toate plăţile care sunt generate de tranzacţii între parteneri şi de a primi încasările pe care respectivele tranzacţii le generează pentru parteneri. Ea elimină legătura directă dintre vânzătorii şi cumpărătorii de contracte (clienţii brokerilor).

Termenul de “cliring” descrie un set de activităţi specifice realizate de către casa de compensaţie.
În primul rând, membrii bursei transmit zilnic casei de compensaţie asociate, rapoarte conţinând detaliile tuturor tranzacţiilor cu derivate încheiate, tranzacţii pe care aceasta le înregistrează, ea interpunându-se astfel, în mod legal, între vânzători şi cumpărători. Practic, ea devine cumpărător faţă de vânzătorul contractelor futures sau de opţiune pe de o parte, iar pe de altă parte devine vânzător faţă de cumpărătorul contractelor futures sau de opţiune. Astfel, vânzătorii nu mai intră în contact direct cu cumpărătorii ci doar prin intermediul casei de compensaţie.

Casa de compensaţie are şi în acest caz un număr de membri, numiţi membrii compensatori (clearing members), toate tranzacţiile trebuind să fie reglate prin intermediul acestora. Cerinţa, pentru ca o firmă de brokeraj să fie admisă ca membră a casei de compensaţie, este de a dispune de un anumit nivel al capitalului şi de a contribui la un fond special, creat pentru ca în cazul în care unul dintre membrii ajunge în imposibilitatea de a-şi onora obligaţiile, să existe posibilitatea de a se apela la resursele astfel constituite.

În cazul tranzacţiilor cu contracte futures aceste operaţiuni presupun colectarea şi plata zilnică de fonduri de la şi către părţile iniţiatoare. Casa de compensaţie este cea care calculează zilnic, pentru fiecare dintre membrii săi, profitul sau pierderea netă, aferentă poziţiilor futures deţinute, care au apărut în urma modificărilor de preţ din ziua respectivă. Colectează apoi sumele aferente pierderilor nete de la cei aflaţi în această poziţie, plătindu-le membrilor care înregistrează profit net la sfârşitul zilei de tranzacţionare sumele cuvenite. Prin următoarea schemă am încercat să ilustrăm rolul jucat de către casa de compensaţie în mecanismul de derulare a tranzacţiilor futures.

casa de compensatie

Din figura 1.2a, putem să ne dăm seama de ce se întâmplă în lipsa casei de compensaţie. Astfel, cel aflat în poziţie long (cumpărare a unui produs derivat) trebuie să plătească celui aflat în poziţie short (vânzare a unui produs derivat) preţul la termen, iar acesta din urmă trebuie să-i livreze, direct, cumpărătorului activul suport la scadenţă în cazul livrării fizice sau să-i plătească diferenţa în cazul livrării în numerar.

Figura 1.2.b, ne demonstrează rolul de intermediar al casei de compensaţie, aceasta fiind parteneră pentru ambele părţi participante la tranzacţie. Poziţia netă a casei de compensaţie în urma încheierii tranzacţiei este nulă, deoarece la fiecare tranzacţie încheiată ea va deţine o poziţie long şi o poziţie short de mărime egală, acestea anulându-se reciproc.

Atâta timp cât amplitudinea modificării valorii contractului futures nu depăşeşte nivelul admis al variaţiilor marjelor iniţiale vărsate la casa de compensaţie de către operatori, acestea vor fi suficiente pentru acoperirea obligaţiilor financiare apărute fie la nivelul cumpărătorilor, fie la nivelul vânzătorilor. Pentru clienţii aflaţi în incapacitate de plată, casa de compensaţie va recurge la închiderea, lichidarea automată a poziţiilor acestora, eliminând orice altă obligaţie viitoare care ar putea decurge din menţinerea deschisă a acestor poziţii. În concluzie, atât vânzătorii, cât şi cumpărătorii contractelor futures sunt asiguraţi împotriva riscului de neonorare a obligaţiilor contractuale de către partener, datorită obligaţiei de a depune, în contul de marjă, marjele iniţiale şi a acceptului de a plăti sau de a primi zilnic, în acelaşi cont, pierderile respectiv câştigurile rezultate din evoluţia cursului contractului negociat. În cazul în care o parte din clienţii care înregistrează pierderi se află în incapacitate de plată, clienţii care înregistrează profituri le vor obţine de la firma de brokeraj care îi reprezintă, iar firmele membre ale casei de compensaţie vor obţine aceste sume de la casa de compensaţie a căror membrii sunt. Deci, atât casa de compensaţie, cât şi membrii acesteia garantează îndeplinirea obligaţiilor contractuale pe pieţele futures. Solvabilitatea lor este esenţială pentru stabilitatea şi integritatea acestor pieţe. De aceea o funcţie obiectivă a caselor de compensaţie o constituie reglementarea activităţii membrilor ei în scopul asigurării şi menţinerii acestei solvabilităţi.

Sistemul de marje se poate dovedi, însă, incapabil de a proteja clienţii, în anumite condiţii şi circumstanţe. Dacă, pe de o parte, firmele de brokeraj nu actualizează zilnic depunerile în marjă, cerinţă obligatorie, prevăzută în regulamentul burselor, sumele existente se pot dovedi insuficiente pentru acoperirea pierderilor. Pe de altă parte, în cazul în care se înregistrează fie o creştere bruscă a preţurilor fie vânzări masive, lichidarea poziţiilor clienţilor în incapacitate de plată poate fi dificilă dacă nu chiar imposibilă. În aceste circumstanţe, pierderile pot nu numai să depăşească depunerile în marjă ale clienţilor, ci mai mult, ele pot determina falimentul firmei de brokeraj membră a casei de compensaţie şi chiar, în situaţia cea mai nefericită, falimentul casei de compensaţie însăşi. De exemplu, în anul 1974, Bourse de Commerce de Paris – organizaţia de cliring pentru pieţele futures din Paris a devenit insolvabilă. În prezent, noua organizaţie de cliring franceză Banque Centrale de Compensation, este garantată de către mari bănci franceze.

În cazul tranzacţiilor cu opţiuni, principiile de funcţionare a casei de compensaţie de pe piaţa opţiunilor (Options Clearing Corporation) sunt identice cu cele ale casei de compensaţie de pe piaţa futures. De regulă dacă piaţa futures şi piaţa opţiunilor au aceeaşi localizare poate să funcţioneze o singură casă de compensaţie.
Casa de compensaţie garantează faptul că vânzătorul opţiunii îşi va onora obligaţiile asumate şi ţine evidenţa tuturor poziţiilor long şi short, numărul contractelor de cumpărare de opţiuni trebuind să fie egal cu numărul contractelor de vânzare de opţiuni.

Această instituţie se interpune în toate tranzacţiile încheiate în bursă, devenind vânzătorul opţiunilor pentru cumpărătorul acestora, respectiv cumpărător al opţiunilor pentru vânzătorul acestora.
Cumpărătorul unei opţiuni trebuie să plătească prima în întregime, în dimineaţa zilei lucrătoare următoare zilei în care s-a încheiat contractul. Această sumă, precum şi sumele plătite de vânzătorii contractelor de opţiune ca marje sunt colectate şi depozitate în conturile deschise la casa de compensaţie.

Vis-à-vis de exercitarea opţiunii, când un investitor doreşte să facă uz de dreptul conferit de opţiune îşi va anunţa brokerul care la rândul său anunţă casa de compensaţie de intenţiile clientului său prin intermediul firmei membre compensatoare prin care îşi reglementează tranzacţiile – aceasta în cazul în care firma al cărui angajat este, nu are şi calitatea de membru compensator. Casa de compensaţie alege o altă firmă membră la care un alt client deţine o poziţie short pe opţiunea respectivă. Aceasta din urmă, alege un client care vinde opţiunea.

Află mai multe despre derivatele financiare!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.